… de obicei aceasta sectiune e destinata vizitatorilor. Dar nu pot sa nu las si eu cateva impresii despre o nunta, dar mai ales despre personajele principale ale nuntii si anume: Mariana si Eduard.
Am trecut prin toate etapele unei nunti, iar dintre toate, organizarea nuntii (MC) ma atrage cel mai mult. Dar nunta despre care vorbesc m-a atras in mod special din mai multe motive. In primul rand din cauza mirilor, Mariana si Eduard, cu care initial am vorbit doar pe internet si ne-am cunoscut abia cu doua saptamani inainte de nunta. Mariana si Eduard au ridicat stacheta organizarii nunti de la nivelul „modest” la nivelul „pretentios la detalii”. Ce ma incitat cel mai mult a fost claritatea de a exprima ce vor, disponibilitatea la discutie si compromis, flexibilitatea, franchetea fata de oferta expusa si fata de pret, toate acestea cu unicul scop de a avea nunta pe care au visat-o.
Totul a inceput cu cateva poze trimise si cu intrebarea: „Cat de mult poti reproduce decorul din poza?” De aici a inceput marea provocare si munca asidua in a reusi sa realizezi ceea ce mirii isi doresc, sa incerci sa te incadrezi si in buget. De atunci am avut tot timpul cu mine pozele cu decorul ce trebuia realizat, am „sapat” pe net, am mers la Bucuresti, am incercat (si am reusit pana la urma) sa inbin si sa combin elementele de decor, incat sa ajunga aproape de cerintele celor doi miri. As vrea sa descriu sentimentul primei intalniri cu mirii, Mariana si Eduard, cand piesa cu piesa le aratam cum va arata decorul. Cred ca cea mai potrivita analogie, a emotiilor pe care eu, in calitate de MC le-am trait, este aceea cand o mireasa asteapta sa probeze rochita de mireasa care a vazut-o doar in poza si a comandat-o pe masurile ei.
Cred ca cel mai bine ma inteleg miresele. De asemenea cred ca tot miresele inteleg si urmatoarea comparatie: cand Mariana (mireasa n.n.) si-a pus mana pe piept si cu un suspin de usurare a spus: „Am crezut ca decorul va fi ceva care va aduce de departe cu ce era in poza, dar imi pace la nebunie. Nici eu nu cred ca as fi ales mai bine.” Ce am simtit eu? Doar acelasi sentiment pe care mireasa care si-a vazut rochita doar in poza, o probeaza, se vede in oglinda, ii vine bine, i se lumineaza fata si sopteste doar: „E perfecta! „, si nu mai spune nimic altceva pentru ca ar izbucni in plans de bcurie. Cu exceptia plansului, cam asta am simtit eu. De aici incolo totul a decurs lin, in sensul ca deja a devenit mai mult o relatie de prietenie intre noi, dar mai ales de incredere. Incredere din partea lor ca totul va iesi asa cum si-au dorit, dar si din partea mea ca orice as propune sau as face, ar fi de acord cu mine sau in cel mai rau caz intelegatori.
A venit si ziua nuntii care a decurs cum nu se poate mai bine ( poate si din cauza felului de a fi al mirilor, Mariana si Eduard, m-am implicat mult mai mult am antrenat toata echipa de la Galileo, dar si prieteni, am alocat resurse suplimentare, atat materiale cat si financiare, toate cu scopul de a reusi cat mai bine si de ai vedea pe Mariana si Eduard fericiti si multumiti de nunta lor) sa sfarsit cu bine, si avenit ziua de luni, cind ne-am intilnit. Cu majoritatea mirilor imi face placere sa ma intalnesc dupa nunta , sa schimbam impresii, comentarii, etc. Dar parca aceasta intalnire ma atras mai mult ca orice. Ma sunat Eduard si am stabilit intalnirea. Eram implicat intr-o decorare cu baloane, si spre rusinea mea, am cautat un motiv sa dispar, lasand restul echipei sa lucreze fara mine cam 3 ore. Ce am discutat? De tote. Despre nunta, despre detalii care au iesit bine sau mai putin bine, despre unde se putea mai mult, sau unde notiunea de mai mult nu isi are sensul. Cu sinceritate va spun ca imi doream ca aceasta intalnire sa nu se sfarseasca. Parca eram fermecat, si nu vroiam sa ma trezesc.
Nu stiu exact sentimentele mirilor Mariana si Eduard, cert este ca ma discutat ultima jumatate de ora in prag, iar Eduard a repetat de cel putin 5 ori: -„Sa mergem ca Nelutu are treaba, iar noi il tinem de povesti”. Intr-un tarziu ne-am despartit, cu promisiunea ca ne vom revedea cand se intorc din „saptamana de miere”. M-am intors la preocuparile zilnice, la echipa de la decoratii, dar am ramas prins in plasa vrajii pe care am simtito alaturi de Mariana si Eduard tot restul zilei respective Si nu ma ascund: a fost un sentiment foarte placut.
Inchei aici impresiile mele despre nunta lui Mariana si Eduard, dar nu inainte de a multumi sotiei mele pentru intelegere, intregii echipe de la Galileo, in special Adalia si Anamaria pentu eforturile facute atat inainte cat si in timpul nuntii.
Nelutu Dragota
MC Galileo